- acarét
- s. n., pl. acaréturi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
acaret — ACARÉT, acareturi, s.n. 1. Construcţie auxiliară care ţine de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ACARÉT s. (mai ales la pl.) v. dependinţă.… … Dicționar Român
namestie — NAMÉSTIE, namestii, s.f. (înv. şi reg.) Clădire cu toate dependinţele ei; p. restr. dependinţă, acaret. – Din sl. namĕstije. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NAMÉSTIE s. v. acaret, dependinţă, gospo dărie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
coşar — COŞÁR1, coşare, s.n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcţie cu pereţi din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului şi a altor produse agricole; pătul. – Din bg., scr. košara. Trimis de ionel bufu, 30 … Dicționar Român
dependinţă — DEPENDÍNŢĂ, dependinţe, s.f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.); (la pl.), ansamblul acestor încăperi. – Din fr. dépendances. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPENDÍNŢĂ s. 1. (la pl.) atenanse (pl.).… … Dicționar Român
hei — interj. 1. Exclamaţie care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenţia. 2. Exclamaţie care exprimă: voie bună, satisfacţie, plăcere, admiraţie, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamaţie… … Dicționar Român
hleamp — hleámp, hleámpuri, s.n. (reg.) acaret (casă, grajd, şură, coteţ etc.), hei. Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
hoşmoagă — hoşmoágă, hoşmoáge, s.f. (reg.) casă proastă, acaret prost. Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
leau — s. v. acaret, dependinţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mâietoare — MÂIETOÁRE s. v. acaret, dependinţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
olat — OLÁT, olaturi, s.n. (înv.) 1. Provincie, regiune, ţinut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moşie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [pl. şi: olate] – et. nec. Trimis de oprocopiuc, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român